Hipofiza

Localizată la baza encefalului, posterior de chiasma optică, în şaua turcească a osului sfenoid, hipofiza (glanda pituitară) are forma rotunjită şi diametrul de 1,3 cm. Cântăreşte 500 mg. Este alcătuită din trei lobi: anterior, mijlociu (intermediar) şi posterior. Lobul anterior şi cel intermediar constituie adenohipofiza, iar lobul posterior, neurohipofiza.

Lobul anterior este partea cea mai dezvoltată a glandei, constituind 75% din masa hipofizei, în timp ce lobul intermediar reprezintă numai 2%, fiind redus la o simplă lamă epitelială, aderentă de lobul posterior.

Între hipofiză şi hipotalamus sunt relaţii anatomice şi funcţionale. Anatomic, hipofiza este legată de acesta prin tija pituitară. Între eminenţa mediană a hipotalamusului şi adenohipofiză există o legătură vasculară reprezentată de sistemul port-hipotalamo-hipofizar, descris de anatomistul român Grigore T. Popa împreună cu Unna Fielding.

Între hipotalamusul anterior şi neurohipofiză există tractul nervos hipotalamo-hipofizar, format din axonii nucleilor supraoptici şi paraventriculari. Prin aceste legături vasculare şi nervoase şi prin produşii de neurosecreţie, hipotalamusul controlează şi reglează secreţia hipofizei, iar prin intermediul acesteia, coordonează activitatea întregului sistem endocrin.

Controlul hipotalamic se realizează prin intermediul unor hormoni produşi în neuronii acestui organ, prin procesul de neurosecreţie. Hipotalamusul este, în acelaşi timp, şi glanda endocrină şi centru nervos de reglare a funcţiilor vegetative.

Hipotalamusul secretă hormoni de inhibare a adenohipofizei, de stimulare a adenohipofizei şi hormonii care se depun în neurohipofiză (ocitocina şi hormonul antidiuretic).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.