Structura Ovarului

Ovarul este acoperit la suprafaţă de un epiteliu simplu – epiteliul ovarian. Sub acest epiteliu se găseşte un înveliş conjunctiv – albugineea ovarului. Sub albuginee se află ţesutul propriu, parenchimul glandular, cu două zone: medulară şi corticală.

1. Zona corticală este localizată la periferia ovarului. În această zonă se află foliculii ovarieni, aflaţi în diferite faze de evoluţie.
Foliculul ovarian este unitatea morfologică şi funcţională a ovarului. El se poate prezenta în diferite faze de evoluţie. Stadiul iniţial de dezvoltare este cel de folicul primordial. El e alcătuit dintr-o celulă centrală, ovocitul de ordinul I (din care se va forma ovulul, celula sexuală feminină), iar în jurul lui din nişte celule epiteliale, numite celule foliculare.

La naştere există între 40.000 şi 400.000 de foliculi primordiali. Dar, în timp, ei degenerează, astfel încât în perioada cuprinsă între pubertate şi menopauză (în aproximativ 30 de ani) ajung la maturitate doar 300-400, câte unul în fiecare lună. Folicul primordial suferă o serie de transformări în evoluţia sa. Astfel, ovocitul de ordinul I se divide printr-o diviziune reducţională (meioză), numărul cromozomilor în cele două celule rezultate fiind înjumătăţit (23 de cromozomi). Din el se formează ovocitul de ordinul II şi primul globul polar.

Foliculul devine treptat un folicul matur, având lichid folicular, ce conţine hormoni estrogeni. Foliculul matur se apropie de suprafaţa ovarului şi expulzează lichidul folicular şi ovocitul de ordinul II, fenomen numit ovulaţie, care se produce la mijlocul ciclului menstrual. Partea restantă din folicul se transformă în corpul galben, care secretă progesteron.

După ovulaţie, ovocitul de ordinul II se divide printr-o diviziune ecuaţională (mitoză) în ovul şi al doilea globul polar. Dacă ovulul nu este fecundat, corpul galben în câteva zile (11-12 zile) involuează, transformându-se în corpul galben catamenial (menstrual). Dacă ovulul este fecundat, corpul galben se dezvoltă, transformându-se în corpul galben de sarcină, secretând o cantitate mare de progesteron, absolut necesar pentru evoluţia sarcinii. El ajunge la un diametru de 2-3 cm, rămânând în stare de funcţionare 5-6 luni. În a doua parte a sarcinii el involuează şi se transformă în corpul alb, corpus albicans.

2. Zona medulară este situată la mijlocul ovarului şi conţine vase sanguine, vase limfatice, fibre nervoase vegetative şi ţesut conjunctiv. Ea este înconjurată de zona corticală, fiind alcătuită dintr-un ţesut conjunctiv fibros şi un număr redus de celule endocrine. Rolul zonei medulare este de susţinere şi nutriţie a ovarului, precum şi de secreţie hormonală.

Vascularizatia ovarului

Vascularizaţia ovarului este asigurată de artera ovariană, ramură a aortei abdominale, şi de artera uterină, printr-o ramură ovariană.

Venele formează iniţial o reţea care se reuneşte în plexul pampiniform. Din el se formează vena ovariană dreaptă, care se varsă în vena cavă inferioară, şi vena ovariană stângă, care se varsă în vena renală stângă.

O parte din sângele venos al ovarului ajunge în vena uterină.

Inervatia ovarului

Inervaţia este reprezentată de nervii ovarului, care provin din plexul ovarian. Acesta, la rândul lui, provine din plexul renal şi plexul aortic.