Receptia stimulilor

Potenţialul de receptor (generator) este variaţia de potenţial la nivelul membranei celulei receptoare, produsă de agentul specific.

Acest potenţial nu respectă legea „tot sau nimic”, el este potenţial local, a cărui amplitudine variază gradat, în funcţie de intensitatea stimulului. Aplicarea stimulului va determina apariţia potenţialului receptor.

Creşterea intensităţii stimulului aplicat va determina creşterea potenţialului de receptor până la atingerea pragului necesar pentru declanşarea potenţialului de acţiune.

În cazul unui receptor fazic, continuarea aplicării stimulului este urmată de diminuarea potenţialului de receptor (de exemplu, olfacţia).

În cazul unui receptor tonic, valoarea potenţialului de receptor este proporţională cu intensitatea stimulului (de exemplu, auzul). După atingerea pragului de depolarizare, amplificarea potenţialului de receptor este urmată de creşterea frecvenţei cu care potenţialele de acţiune sunt produse. În acest mod, frecvenţa potenţialelor de acţiune conduse în SNC serveşte pentru codificarea intensităţii stimulului.