Pielea – analizatorul cutanat

Pielea este un imens câmp receptor, datorită numeroaselor şi variatelor terminaţii ale analizatorului cutanat care formează centrii nervoşi superiori asupra proprietăţilor şi fenomenelor cu care organismul vine în contact.

În piele se găsesc receptorii tactili, termici, dureroşi, de presiune şi pentru vibraţii.

Pe lângă funcţia senzorială, organul cutanat mai îndeplineşte următoarele roluri:

→ sistem de protecţie fizică; atunci când este intact reprezintă o barieră pentru majoritatea microorganismelor, pentru apă sau radiaţii ultraviolete;
→ intervine în reglarea echilibrului hidric al organismului, fiind impermeabil pentru apă;
→ intervine în termoreglare;
→ în echilibrul acido-bazic, prin eliminarea unor acizi nevolatili, în special, acid lactic;
→ deşi pe scară redusă, la acest nivel este posibilă absorbţia unor substanţe liposolubile (cortisol sau vitaminele liposolubile), fapt foarte important pentru administrarea de medicamente;
→ sinteza unor substanţe proprii – keratina, melanina – sau utilizabile în întregul organism – vitamina D;
→ secreţie de sebum şi, în conductul auditiv extern, de cerumen;
→ secreţie sudoripară (substanţe exogene, uree, amoniac, electroliţi).

Pielea constituie învelişul protector şi sensibil al organismului şi se continuă, la nivelul orificiilor naturale ale organismului cu mucoasele.

Ea este alcătuită, de la suprafaţă spre profunzime, din trei straturi: epidermul, aflat în contact direct cu mediul extern, dermul şi hipodermul sau ţesutul adipos subcutanat.

1. Epidermul este un epiteliu pluristratificat keratinizat. Profund, prezintă stratul germinativ, iar superficial, stratul cornos. În epiderm nu pătrund vase, acesta fiind hrănit prin osmoză din lichidul intercelular. Epidermul conţine însă terminaţii nervoase libere.

2. Dermul este o pătură conjunctivă densă în care se găsesc vase de sânge şi limfatice, terminaţii nervoase şi anexe cutanate (firele de păr şi canalele glandelor exocrine, sudoripare şi sebacee). El este format dintr-un strat spre epiderm, numit dermul papilar, şi un strat spre hipoderm, numit dermul reticular. În stratul papilar se află papilele dermice, care sunt nişte ridicături tronconice.

Pe suprafaţa degetelor, papilele sunt mai evidente şi formează nişte proeminenţe, numite creste papilare, a căror întipărire dă amprentele, cu importanţă în medicina legală şi în criminalistică. Stratul reticular este format din ţesut conjunctiv dens, fibre şi fascicule groase. Elementele celulare sunt relativ rare.

3. Hipodermul este alcătuit din ţesut conjunctiv lax, cu un număr variabil de celule adipoase. În hipoderm se află bulbii firului de păr, glomerulii glandelor sudoripare şi corpusculii Vater-Pacini.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.