Evaluarea in Kinesiologie

După cum se arăta ceva mai înainte, evaluarea face parte integrantă din kinesiologie. în această monografie există un capitol special consacrat acestei probleme. Aici dorim să punctăm doar câteva aspecte generale. Fără a avea pretenţia că dorim să impunem o definiţie proprie pentru evaluare este corect să considerăm că „evaluarea este modalitatea de apreciere cât mai corectă a unei situaţii atât din punct de vedere calitativ (adică al catalogării ei), cât şi din punct de vedere cantitativ (adică al gradului de mărime-inten-sitate-importanţă etc.) “.

Se poate spune că munca kinetoterapeutului începe cu „evaluarea”, se continuă pe parcursul programului instituit cu „evaluarea” şi se termină cu „evaluarea” în momentul încheierii programului kinetoterapic.

îmi permit să fac o apreciere negativă asupra raportului între problema evaluării şi activitatea practică profesională a kinetoterapeuţilor. Până foarte de curând (deşi nici azi în mod mulţumitor), kinetoterapeuţii au neglijat evaluarea completă, serioasă, pe baza căreia să-şi construiască programul kinetic pentru pacienţi. Această eroare a costat mult poziţia kinetoterapiei în confruntarea din domeniul asistenţei de recuperare medicală cu terapia ocupaţională care a înţeles mai repede importanţa evaluării şi şi-a apropiat-o, a dezvoltat-o şi se bazează pe rezultatele ei pentru orice program de recuperare.

In medicină, evaluarea precizează:
– starea de sănătate sau de boală;
– gradul în care un organ sau o funcţie se abate de la normal, cuan¬tificând prin teste specifice această abatere;
– modul în care evoluează în timp o stare patologică (se menţine? retrocedează? se agravează?);
– modul în care răspunde la un tratament o disfuncţie;
– capacitatea de muncă sau de autoîngrijire;
– capacităţile vocaţionale.

La toate acestea, pentru kinetoterapeut, se adaugă importanţa evaluării pentru întocmirea unui corect program kinetic de lucru, căci evaluarea stabileşte:

– obiectivele programului;
– tehnicile şi metodele ce vor fi utilizate;
– priorităţile de lucru;
– durata programelor;
– eficienţa programului aplicat;
– necesitatea modificărilor în programul kinetic.

Evaluarea – deşi face parte din bazele teoretice ale kinetologiei – merită o monografie separată. Până la apariţia unei astfel de monografii s-a introdus un capitol în această lucrare cu câteva din problemele mai importante ale evaluării.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *