Exista 3 metode prin care o hemoragie poate fi oprita provizoriu prin aplicarea unei compresiuni in diferite zone ale regiunii implicate in accidente. Ele sunt:
I. Compresiunea digitala pe rana – primul gest este aplicarea imediata a mainii sau a degetelor pe locul respectiv; in aceste situatii riscul infectilor prezentat de apasarea pe plaga a unei maini care nu este tocmai sterila trece pe planul secund, problema esentiala fiind evitarea hemoragiei;
II. Compresiunea manuala in punctele de electie – consta in comprimarea digitala a arterelor care iriga regiunea lezata pe un plan dur subiacent acestora; prin acest porcedeu se poate obtine o hemostaza rapid si eficienta, dar are dezavantajul ca nu poate fi tinuta pentru mult timp, fiind obositoare pentru cel care acorda primul ajutor si in unele cazur poate face dificila manevrarea bolnavului; din aceste motive se inlocuieste cu compresiunea circulara in cazul emoragiilor de la nivelul membrelor. Punctele de electie cele mai des utilizate sunt:
– pentru plagile din teritoriul arterei faciale se executa compresiunea la nivelul ramurii inferioare a mandibulei, la aproximativ 1-2 cm de unghiul acesteia;
– pentru plagile din regiunea laterala a scalpului, se poate comprima artera temporala superficiala, deasupra arcadei zigomatice omolaterale;
– artera carotida comuna se poate comprima la nivelul tuberculului lui Chassaignac, pe marginea anterioara a muschiului sternocleidomastoidian, aproximativ la jumatatea acestuia;
– artera subclaviculara se comprima in cazul hemoragiilor membrului superior – regiunea proximala (umar, brat), prin apasarea acesteia in depresiunea subclaviculara, caz in care o comprimam de prima coasta;
– artera humerala se comprima pe humerus la nivelul santului bicipital intern (intre reliefurile muschilor biceps si tricpes brahial); arterele radiala si ulnara se comprima pe radius respectiv pe ulna la nivelul articulatiei radiocarpiene, pe fata anterioara a antebratului in cazul hemoragiilor de la nivelul mainii;;
– artera femurala se poate omprima la nivelul arcadei inghinale;
– artera poplitee se comprima la nivelul fosei omonime;
– in partea posterioara a maleolei mediale se poate comprima artera tibiala posterioara iar artera pedioasa in primul spatiu intermetatarsian.
III. Hemostaza prin compresiune circulara este o metoda eficienta, care are insa o serie de indicatii clare, avand si o serie de dezavantaje care trebuie luate in considerare atunci cand recurgem la aceasta manevra. Elementele care trebuie respectate in cazul compresiunii circulare sunt:
– se aplica doar in cazul hemoragiilor de la nivelul membrelor;
– se realizeaza cu ajutorul unui garou sau cu maneta unui tensiometru, iar garoul se plaseaza deasupra sediului unei hemoragii arteriale sau mixte
– garoul se aplica cat mai aproape de plaga pentru ca teritoriul ischemiat si deci, consecintele negative ale aplicarii garoului sa fie cat mai reduse;
– o aplicare corecta a garoului face ca sangerarea sa se opreasca, tegumentele ischemiate devin alb-livide datorita excluderii circulatiei din zona respectiva; o constricitie insuficienta in cazul hemoragiilor de origine mixta arterio-venoasa, poate sa mareasca debitul hemoragiei, deoarece prin colateralele venoase turtite circulatia e suprimata iar prin arterele care sunt de obicei profunde sangele mai trece si iriga zona lezata;
– pentru ca aceasta compresiune sa fie cat mai eficienta si pentru ca apasarea sa actioneze tintit, in special asupra vaselor implicate, se introduce intre garou si tegument o fasa sau ceva asemanator la nivelul traiectului arterei principale care iriga regiuna lezata;
– la nivelul radacinilor mebmrelor, compresiunea circulara se poate reazliza doar daca garoul si fasa sunt acorate folosind o contrapriza;
– durata aplicarii garoului ar trebui sa nu depaseasca 30-60 de minute; daca durata transportului se prelungeste, la fiecare 20 de minute se slabeste garoul pentru aproximativ 5-10 minute dupa care aplica din nou, deasupra locului unde a fost aplicat initial; pe durata degarotarii hemostaza va fi efectuata prin compresiune digitala pe locul de electie corespunzator;
– prevenirea aparitiei socului de garou se poate face prin scaderea temperaturii la nivelul segmentului ischemiat (hipotermie segmentara) care se realizeaza prin aplicarea unor pungi de gheata la nivelul membrului afecatat, avand ca scop reducerea internsitatii metabolismului local;
– indepartarea garoului se face doar de catre persoane avizate, de preferinta in unitati spitalicesti;
– cel care instituie o compresiune circulara si nu insoteste persoana accidnetata pana la unitatea de ingrijiri medicala este obligata sa noteze pe un bilet momentul accidnetului si al aplicarii acestui mijloc de hemostaza, eventualele manevre terapeutice care au mai fost intreprinse.
Consecintele negative ale aplicarii garoului incep odata cu realizarea compresiunii circulare, se agraveaza odata cu trecerea timpului, putand deveni ireversibile si sistemice daca aceasta compresiune va fi mentinute mai mult timp; aceste consecinte sunt:
a) regionale – constau din afectarea terminatilor nervoase (care sunt cele mai sensibile la ischemie); se manifesta initial prin durere care poate fi foarte puternica chiar la cateva minute de la aplicarea garoului; nervii comprimati si ischemiati pot sa se degradeze ireversibil (sa apara paralizii) dupa o perioada de 60-120 de minute; muschii sunt ceva mai rezistenti la ischemie (aproximativ 4-6 ore)
b) sistemice – acestea apar incepand cu ridicarea garoului; gravitatea lor este direct proportionala cu durata aplicarii garoului, cu marimea teritoriului ischemiat, precum si cu temperatura existenta la nivelul zonei ischemiate
Ansamblul modificarilor starii generale a organismului care pot apare odata cu desfacerea garoului sunt cunoscute sub denumirea de soc de garou si sunt reprezentate de colaps vascular periferic (hipotensiune, disparitia pulsului periferic).
Pingback: polimedia.us/fain/
Pingback: Primul ajutor in plagi | Anatomy, Physiology, Biomechanic, First Aid and Natural Medicine