Afinul

afinul

(Denumire stiintifica: Vaccinium rnyrtillus L.; Fekete ăfonya; Heidelbcere)

Afinul este un subarbust de 10-15 cm din zona montană de la limita inferioară a molidişuriior până în zona alpină. Spre deosebire de frunzete unei plante din acceaşi farnilie, Merişorul (Vaccinium vitis-ida-ea), frunzele de Afin sunt căzătoare în fiecare toamna. Flori mici globuloase de culoare roz, fructe negre violacee.

Compoziţie chimică Afin

Frunzele de Afin conţin 10% taninuri, cantităţi mici de arbutozid, acid chimic, miristic şi palmitic, ericolină, derivaţi flavonici, acizi triterpenici, tiarnină, săniri minerale.

Fructele de Afin conţin 5-10% taninuri de natură catehică, cca 30% zahăr invertit. Componentele active principale din fructele de Afin sunt antocianii, pigmenţii coloranţi de natură glicozidică, printre care cei mai reprezentativi sunt delfinidina, cianidina, petumidina şi malvidina, glicozidaţi cu diferite zaharuri şi, în total, alţi 15 compuşi.
Pe lângă taninuri de natură catechică şi leucoantociani, flavonoide, zaharuri, pecline şi acizi organici (succinic, malic, citric, chimic), fructcle de Afin conţin sâruri mineraie: potasiu 50 mg%, calciu 10 mg%, fosfor 8 ing%, sulf 8 mg%, magneziu 6 mg%, clor 5 mg%, mangan 3 mg%, fier 1 mg%.

Farmacologie

Antocianozidele, componente principale ale fitocompuşilor din afine, sunl active asupia bunei funcţionări a microcirculaţiei. Administrarea pe cale orala preparatelor pe bază de afine reglează funcţionalitatea microcirculaţiei sanguine şi contracţiunea ritmică a musculaturii netede a arteriolelor care controleaza fluxul hematic ce traverseaza diferite zone circulatorii.

Cercctările farmacologice au demonstral acţiunea antocianilor din afine asupra enzimelor retinice şi asupra regenerării mai rapide a pigmenţilor retinici, precum şi efectele favorabile asupra acuităţii vizuale în special în limpul nopţii. Extractele standardizate pe bază de afine sunt foarte utile pentru cei care lucreaza în subteran, pentru piloţii de noapte şi pentru cosmonauţi. La fel s-au obţinut rezultate bune la suferinzii de retinopatie diabetică, deoarece s-a observat o reducere a sintezei de colagen la nivelul retinei şi o ameliorare a simptomelor clinice.

O altă acţiune favorabilă a afinelor se înregistrează în insuficienţa venoasă clinică. S-a demonstrat acţiunea asupra edemelor, în special periomalcolare, cauzate de o anormală permeabilitate capilară.

Administrarea produselor obţinute din afine produce reactivarea microcirculaţiei locale, ameliorând şi fluxul venos, uşurând îndepărtarea lichidelor interstitiale şi reducând astfel edemele. Au aplicaţie în tratamentul insuficienţei venoase cronice şi a complicaţiilor care survin: varice, varicoflebite, tromboflebite, edeme periomaleolare şi crurale.

Printre acţiunile importante ale afinelor este cea antiseptică intestinală şi astringentă. Una dintre componentele fitocomplexului din afine acţionează ca „antidot” al adezinei, o proteină care permite bacteriei patogene Escherichia coli să adere pe celulele mucoasei intestinale şi sa determine procesul infecţios. Pentru acelaşi motiv, extractele pe bază de afine sunt utile şi în tratamentele cistitelor şi pielocistitelor recidivante. Presupunând aderarca Escherichia coli pe pereţii cailor urinare (cistitcle sunt mai frecvente la femei), în acest tip de infecţii se obţin ameliorari remarcabile.

Utiltzarea frunzelor de Afin în tratamentul diareilor este justificată prin prezenţa taninurilor.

Acţiunea antidiabetică a frunzelor se bazează pe derivaţii flavonici care, asociaţi cu antocianii din fructe, favorizeaza vascularizarea pancreasului. lnsulina este fixată pe proteinele de pe suprafaţa celulelor, astfel încât membrana celulară joacă un rol important în diabet. Tulburările vascuiare se dezvolta în cursul bolii (angiopatie diabetică), cauzând îngroşarea membranelor bazale şi a pereţilor vaselor mici, crescând permeabilitatea şi cauzând astfel perturbări metabolice. Ţinând seama de compoziţia chimica a frunzelor şi fructelor de Afin şi de acţiunea farmacodinamica prezentată, consider justificată utilizarca lor în diabetul de tip II.

Recomandări

Frunzele sunt astringente, modifîcă favorabil flora patogcnă intestinală; au acţiune hipoglicemiantă (reduc cantitatea de zahar din sânge şi urină).

Fructele, datorită antocianilor, au acţiune de protecţie vasculară, în special retidiană, favorizând acuitatea vizuală şi adaptarea ochiului la întuneric. Utile în dispepsii (digestie dificilă).

Mod de preparare şi administrare

Frunzele sub formă de infuzie 1-2 linguriţe la o cană de apa se beau 2-3 căni pe zi. Fructele consumate proaspete sau congelate, 200 g pc zi; uscate 50-100 g pe zi; sub formă de sirop 50 g de două ori pe zi; decoct 100 g fructe la 1 I apă. Se bea întreaga cantitate în timpui zilei. Sub formă de afinată, în cantitâţi moderate, în cazul celor cărora alcoolul le este permis.

Contraindicatii

In constipaţia cronica.

One thought on “Afinul

  1. Noni says:

    Eu cnad eram copil, mancam foarte multe afine, langa casa unde locuiam atunci era o paduirice in care existau si cateva tufe de afine, si daadeam iama in ele cu placere
    Afinul este foarte bun si indicat in diabet, diaree, enterite, ateroscleroza, hepatism, isuficineta biliara, azotemie, tulburarii circulatorii (arterita, varice), reumatism, guta, febra tifoida, dizenterie, eczeme, ademe etc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *