Sindromul Septicemic

Prin septicemie se intelege o infecţie generală, caracterizată prin prezenţa în sânge a germenilor patogeni care provin dintr-un focar septic şi care antrenează noi focare în alte puncte ale organismului.

Etiopatogenie

Difuziunea germenilor se face cel mai adesea prin intermediul unei tromboflebite, care apare la contactul cu focarul infecţios. Focarul infecţios iniţial poate fi:
– cutanat: furuncul, panariţiu, impetigo, antrax;
– faringian: amigdalite, flegmon amigdalian;
– uterin: infecţii secundare manevrelor abortive (cel mai adesea);
– urinar: al cărui punct de plecare este de obicei o litiază urinară sau un adenom de prostată;
– intestinal (apendicită, cancer colic).

Difuziunea infecţiei în jurul focarului infecţios iniţial se datorează de regulă unei greşeli terapeutice: întârziere sau insuficienţă a antibioterapiei, manevre intempestive asupra unei stafilococii cutanate, absenţa intervenţiei într-o apendicită.

Flebita de vecinătate este provocată de doi factori: alterarea peretelui venos prin substanţele de origine microbiană şi staza sanguină.

Aceste două mecanisme conduc la formarea unui cheag în care germenii se multiplică cu uşurinţă. Tromboza venoasă este o reacţie a organismului care are drept scop izolarea focarului infecţios. Când această barieră este inundată de germeni, devine punctul de plecare al septicemiei.

Trecerea germenilor în circulaţie se face prin dezagregarea cheagului, sub influenţa fermenţilor proteolitici secretaţi de germeni, şi aruncarea fragmentelor de tromb în circulaţie. Prezenţa permanentă a germenilor în circulaţie se explică prin această descărcare microbiană repetată, pornind de la tromb.

Focarele metastatice infecţioase sunt datorate opririi în unele capilare (pulmonare, splenice, cutanate) a coloniilor microbiene. Aceste focare pot fi, la rândul lor, punctul de plecare al unor noi descărcări microbiene

Semne Clinice Comune ale Sindromului Septicemic

Dintre acestea, sunt caracteristice:
Triada simptomatică: frison, febră, stare generală alterată:
– frisoanele sunt constante, accentuate, durează de la câteva minute la câteva ore şi se repetă la intervale mai mult sau mai puţin apropiate; se însoţesc de frig, teamă şi stare generală alterată;
– febra este constantă, remitentă sau pseudopalustră; temperatura trebuie luată la fiecare trei ore;
– starea generală este foarte alterată, cu astenie marcată şi, uneori, tulburări de conştiinţă: torpoare, delir sau chiar comă.
In faţa tabloului precedent trebuie căutate, neîntârziat, două semne fizice:
– focarul infecţios iniţial (infecţie uterină, stafilococie cutanată, supuraţie profundă latentă: flegmon perinefretic, abces subfrenic etc.);
– focarele metastatice: acestea trebuie căutate zilnic, căci adesea nu se manifestă prin nici o tulburare funcţională. Ele pot fi cutanate, subcutanate, musculare, splenice, hepatice, cardiace, nervoase etc.

Semne de laborator: hemocultura pozitivă reprezintă diagnosticul de certitudine; prezenţa germenilor în focarul iniţial sau în focarele metastatice; hemleucograma arată leu-cocitoză, cu polinucleoză neutrofilă în toate infecţiile cu germeni piogeni.