Maduva Spinarii

Asezare, Raporturi

Măduva spinării se găseşte situată în canalul vertebral, format prin suprapunerea orificiilor vertebrale, pe care însă nu îl ocupă în întregime. Lungimea măduvei este de 43-45 cm, cu variaţii individuale.

Limita superioară a măduvei corespunde găurii occipitale sau emergenţei primului nerv spinal (C1), iar limita inferioară se află în dreptul vertebrei L2. Faptul că măduva îşi are limita inferioară în dreptul vertebrei L2 se explică prin ritmul de creştere a măduvei. Tot din această cauză, rădăcinile nervilor spinali lombari şi sacrali au o direcţie oblică în jos.

Măduva spinării nu ocupă toată grosimea canalului vertebral. Între peretele osos al vertebrelor şi măduvă se află cele trei membrane ale meningelor vertebrale care asigură protecţia şi nutriţia măduvei.

Sub vertebra L2, măduva se prelungeşte cu conul medular, iar acesta cu filum terminale, care ajunge la coccis pe faţa posterioară a celei de-a doua vertebre coccigiene. De o parte şi de alta a conului medular şi filum-ului terminale, nervii lombari şi sacral, cu direcţie aproape verticală, formează „coada de cal”.

Configuratia externa a maduvei spinarii

Măduva spinării are forma unui cordon cilindric uşor turtit în sens antero-posterior, astfel că diametrul transversal depăşeşte cu puţin diametrul antero-posterior.

În dreptul regiunilor cervicală şi lombară, măduva prezintă două regiuni mai voluminoase, intumescenţele (dilatările) cervicală şi lombară, care corespund membrelor.

La suprafaţa măduvei se observă o serie de şanţuri: anterior şi pe linia mediană, un şanţ mai adânc, numit fisura mediană anterioară; posterior, pe linia mediană, se observă şanţul median dorsal, mai puţin adânc. Lateral de fisura mediană se observă şanţurile ventrolaterale, prin care ies rădăcinile anterioare ale nervilor spinali; lateral de şanţul median dorsal se află şanţurile dorso-laterale, prin care intră rădăcinile posterioare ale nervilor spinali.