Segmentul central al ochiului

Acesta se află la nivelul cortexului cerebral al lobului occipital, în jurul scizurii calcarine, unde se află ariile vizuale primară şi secundare sau asociative.

Fiecărui punct de pe retină îi corespunde un punct specific de proiecţie corticală.

Aria vizuală primară se întinde mai ales pe faţa medială a lobilor occipitali, de o parte şi de alta a scizurii calcarine. În jurul acesteia se află ariile vizuale secundare sau asociative. La nivelul ariei vizuale primare, cea mai întinsă reprezentare o are macula; aceasta ocupă regiunea posterioară a lobului occipital. În ariile vizuale se realizează senzaţia şi percepţia vizuală, respectiv transformarea stimulilor electrici porniţi de la nivelul celulelor fotoreceptoare în senzaţie de lumină, culoare şi formă.

Simţul culorilor se datorează neuronilor corticali, specializaţi în prelucrarea informaţiei recepţionate la nivelul conurilor. Neuronii stimulaţi de o anumită culoare primară sunt inhibaţi de culoarea complementară corespunzătoare şi invers.

Senzaţia unei anumite culori este dată de proporţia de neuroni stimulaţi şi inhibaţi, sub acţiunea aferenţelor de la conuri.

Simţul formelor – Identificarea formelor şi a detaliilor obiectelor este realizată de către neuronii corticali care sunt stimulaţi numai atunci când pe retină apar zone stimulate prin contrast de luminozitate sau de culoare. Precizia cu care sunt percepute detaliile şi contururile reprezintă acuitatea vizuală. Cea mai mare acuitate o are fovea centralis.

Acuitatea vizuală depinde în mare parte de diametrul conurilor: pentru a fi văzute distinct, două puncte din spaţiu trebuie să dea pe retină două imagini separate printr-un rând de conuri nestimulate. Un rol esenţial în acuitatea vizuală îl are inhibiţia colaterală.

Spaţiul cuprins cu privirea se numeşte câmp vizual: fiecărui ochi îi corespunde un câmp vizual monocular, care se suprapune în mare parte cu câmpul vizual al celuilalt ochi. Partea comună a celor două câmpuri reprezintă câmpul vizual binocular. Orice obiect, aflat în câmpul vizual binocular, formează câte o imagine pe retina fiecărui ochi. Aceste imagini fuzionează pe scoarţă într-o imagine unică. Procesul de fuziune corticală este posibil numai dacă imaginile retiniene se formează în puncte corespondente.

Acest proces de fuziune a imaginilor începe la nivelul corpilor geniculaţi laterali. Vederea binoculară conferă abilitatea vederii în profunzime (stereoscopică).

Extirparea ariei vizuale primare determină orbirea. Distrugerea ariei vizuale secundare produce afazia vizuală: bolnavul vede literele scrise, dar nu înţelege semnificaţia cuvintelor citite.