Hernia de disc cervicala

Degenerescenta discala este un termen generic care sugereaza afectarea integritatii discale. Notiunea nu reprezinta un diagnostic in sine si nu are o sfera bine definite.

Hernia discului – Desi apparent definirea este clara (hernia materialului discal), in mod usual, termenul se folsoeste pentru toate tipurile (fazele) degenerarii discale: protruzie, hernierea, herniere cu sechestrare (fragment liber discal).

Spondiloza cervicala – Termenul se refera la modificarile radiologice (expresie a modificarilor anatomopatologice) produse ca efect al degenerarii globale a coloanei cervicale. Notiunea include numeroase modificari, printer care: osterofitoza vertebrala, deformari ale corpurilor vertebrale, reducerea inaltimii discurilor, stenoza secundara a canalului rahidian cervical etc; nu este vorba despre un sindorm, asadar putem avea spondiloza cervicala fara nici un simptom clinic de insotire.

Mielopatie vertebrala cervicala – Este, dupa parerea noastra, sinonima cu caludicatia medulara. Este vorba de aceasta data de un sindrom clinic, caracterizat prin: inabilitate in mers, simptomatologie obiectiva de tipul” sindrom de neuron motor central” (reflexe vii, polikinetice, semn Babinki, clonus rotualian sau/si plantar, disparitia reflexelor cutanate abdominale).

Etiologie: compresiune cronica prin stenoza de canal cervical.

Epidemiologie in hernia de disc cervicala

Circa 50 % din populatie prezinta la un moment dat in cursul vietii durere cervicala sau cervico-brahialgie; este voba, asadar, de o afectiune frecventa.

Circa 75 % din persoanele aflate in decada a 7 a de varsta au modificari discale degenerative semnificative. Existenta radiologica a acestor modificari este dependenta de varsta (varsta mai mare – frecventa mai mare si modificari degenerative semnificative mai importante), marea majoritate a cazuirlor fiind insa lipsite de simptomatologie clinica.

Anatomie, Fiziologie, Biomecanica in hernia de disc cervicala

Coloana vertebrala contine doua felur de articularii: articulatii diatrodiale, intalnite la nivelul proceselor articulare si amfiartroze, reprezentate de discurile intervertebrale. Discurile reprezinta circa 20 % din inaltimea coloanei vertebrale. Componentele sale sunt reprezentate de placile cartilaginoase ale platourilor vertebrale, inelul fibros si nucleul pulpos.

Placa cartilaginoasa contine cartilajul hialin si adera intim la osul platoului vertebral. Zona de contact intim este denumita “lama ciuruita” datorita structurii sale poroase; prin aceasta zona poroasa se realizeaza cea mai mare parte a schimburilor de apa si nutrienti dintre disc si tesuturile inconjuratoare.

Inelul fibros este structura de rezistenta a discului, cea care solidarizeaza corpurile vertebrale adiacente. Structura consta din multiple straturi concentrice de fibre de collagen; in interiorul unui anume strag fibrele sunt paralele unele cu altele, dar inclinatia acestor fibre difera in doua asemenea straturi adiacente, astfel incat directiile lor sunt aproximativ perpendiculare, constituind o textura de imensa rezistenta.

Colagenul, cu fibrele sale orientate asa cu ma am vazut, are capacitatea de a rezista foarte bine fortelor de distractie si celor de forfecare, darn u se poate opune in nici un fel incarcarilor axiale. Rolul sau este de limitare pasiva a miscarilor premise in aceasta articulatie.

Nucleul pulpos este o structura tisualara particulara, gelatinoasa si incompresibila, inchisa intr-un spatiu inextensibil, delimitat de inelul fibros si platourile vertebrale (os+cartilaj), cu rol major in preluarea fortelor de incarcare axiala si in asigurarea mobilitatii. Din punct de vedere al compozitiei, elementele esentiale ale nucleului pulpos sunt: apa, colagenul si diferite tipuri de proteoglicani, care compun matricea discala. Exista in plus un numar mic de celule insarcinate cu producerea si mentinerea proteinelor matricei discale, element esential pentru ca de aceste proteine depinde viabilitatea si indeplinirea rolului functional al nucleului pulpos. Aceste celule activeaza in conditii de functionare extreme de nefavorabile datorita faptului ca alimentarea lor cu nutrienti si oxygen se face exlusiv prin imbibitie (zona poroasa a platoului cartilaginous si lamele inelului fibros), stiut fiind faptul ca discul nu beneficiaza de vascularizatie. Metabolismul acestor celule se desfasoara predominant anaerob, modalitate notorie pentru randamentul sau scazut.