Semiologia generala

Termenul de semiologie provine din grecesul semeion = semn si logos = stiinta, vorbire.

Definitie: Semiologia studiaza semnele si simptomele, precum si utilizarea lor pentru diagnostic prognostic.

Notiunile de baza folosite de semiologie sunt simptomele, semnele, sindroamele si datele de investigatie complementara sau paraclinica.

Simptomele bolilor au un caracter subiectiv, sunt relatate de catre bolnav si pot fi variabile de la un caz l alatul, in functie de modul de perceptie al fiecarui pacient.

Semnele sunt manifestari obiective, deci mai exacte, constatate de un medic sau chiar de persoana bolnava.

Sindromul este un grup de semne reunite pe baza aceluiasi tip de modificari structurale si/sau functionale ale unor organe sau sisteme, grup patologic sau etiologie neprecizata.

Simptomele pot fi:

– particulare, cu specificitate de organ, aparat sau sistem (de ex: hemoptizia, icterul etc).
– generale, intalnite intr-o multitudine de boli sau sindroame, nespecifice unui organ sau aparat (de ex: febra, transpiratii, cefalee, astenie, insomnie etc).