Fosele nazale sunt două conducte antero-posterioare simetrice, separate prin septul nazal.
Ele sunt situate inferior de baza craniului şi superior de cavitatea bucală. Fosele nazale comunică antero-inferior cu exteriorul prin orificiile narine (numite şi orificii nazale inferioare), iar cu faringele, prin două orificii, numite coane (sau nări interne).
Anterior, fosele nazale prezintă piramida nazală, cu rolul de a le proteja, dar şi cu rol estetic.
În jurul orificiilor narine sunt muşchii mimicii.
În interior, fosele sunt tapetate de mucoasă nazală, care se continuă fără întrerupere în sinusuri, învelind şi pereţii acestora.
La nivelul narinelor, mucoasa nazală reprezintă continuarea pielii care le căptuşeşte, iar posterior se continuă, prin coane, cu mucoasa rinofaringelui şi a trompei lui Eustachio.
Mucoasa nazală are o structură deosebită în partea superioară, la acest nivel aflându-se mucoasa olfactivă, care conţine neuronii bipolari. De la aceste celule pleacă nervii olfactivi.
Partea inferioară a mucoasei nazale se numeşte mucoasă respiratorie. Ea este mai întinsă şi are o vascularizaţie bogată. În structura sa prezintă un epiteliu cilindric ciliat pseudostratificat.
Din fosele nazale, aerul trece în faringe, care reprezintă o intersecţie a căii respiratorii cu calea digestivă.