Substanţa reticulată

Substanţa reticulată sau formatia reticulata reprezintă o imensă reţea de prelungiri neuronale, în ochiurile căreia se găsesc aglomerări de corpuri celulare, alcătuind nuclei.

Substanţa reticulată (SR) se întinde de la măduva spinării, prin trunchiul cerebral, până la talamus.

În substanţa reticulată a trunchiului cerebral se află toţi nucleii acestuia, iar căile ascendente şi descendente care leagă encefalul de măduva spinării străbat substanta reticulata.

Substanţa reticulată are două funcţii fundamentale: specifice şi nespecifice.

Funcţiile specifice ale SR sunt reprezentate de faptul că aici este sediul central al reflexelor trunchiului cerebral.

Funcţiile nespecifice ale SR sunt de coordonare generală, de activare sau de inhibare a activităţii SNC.

În substanţa reticulată se află centrii tuturor reflexelor trunchiului cerebral. Centrul reflex nu este o arie net delimitată, ca nucleul motor sau secretor de unde porneşte comanda eferentă spre organul efector. De exemplu, centrul reflexului lacrimal este alcătuit nu numai din nucleul lacrimal (situat în punte), ci şi dintr-o serie de deutoneutroni ai căii trigeminale, precum şi nuclei ai formaţiei pontice.

Acelaşi lucru se poate afirma despre centrii cardiovasculari, centrii respiratori, ai echilibrului etc. Aşadar, SR este sediul a numeroşi centri de reflexe somatice şi vegetative.

Stimularea funcţiilor nespecifice ale SR se face prin colaterale ale căilor ascendente specifice şi ale căilor descendente motorii. S-au pus în evidenţă mai multe sisteme reticulate nespecifice:

1. Sistemul reticulat ascendent activator (SRAA) primeşte colaterale de la toate căile de conducere ale analizatorilor şi trimite eferenţe care se proiectează bilateral, simetric, pe cortex. Rolul său este de a produce o excitaţie difuză a scoarţei cerebrale, stimulând astfel nespecific toate funcţiile cortexului. Stimularea SRAA este urmată de o stare de „trezire” corticală, de creştere a vigilenţei, cu sporirea aptitudinilor intelectuale.

2. Sistemul reticulat ascendent inhibitor (SRAI) are o acţiune de reducere a activităţii corticale.

3. Sistemul reticulat descendent facilitator (activator, SRDF) trimite eferenţe spre măduva spinării, în special către motoneuronii γ şi α. El exagerează reflexele medulare şi cele din trunchiul cerebral.

4. Sistemul reticulat descendent inhibitor (SRDI) are aferenţe de la cortexul motor, corpii striaţi, cerebel şi nucleul roşu. Stimularea SRDI produce hipotonie musculară, tulburări de echilibru şi de mers.

Formaţia reticulată participă al realizarea celor mai complexe funcţii ale creierului (memorie, învăţare), precum şi la reglarea ritmului somn-veghe.

Veghea reprezintă starea funcţională cerebrală caracterizată prin creşterea tonusului SRAA, concomitent cu orientarea conştiinţei spre o anumită activitate.

Alternativa stării de veghe este somnul. Comutarea de la somn la starea de veghe şi invers se realizează prin stimularea, sau, dimpotrivă, inhibiţia SRAA. Somnul reprezintă o stare de activitate cerebrală, caracterizată prin încetarea analizei conştiente a stimulilor şi prin suprimarea activităţii voluntare. Reprezintă o stare de repaus a unor teritorii cerebrale, concomitent cu păstrarea sau creşterea activităţii altora. Are caracter reversibil.

Există două tipuri de somn: profund, fără vise, şi paradoxal, însoţit de vise şi de mişcări rapide ale globilor oculari. Aceste faze se succed de mai multe ori în timpul somnului.

Ritmul somn-veghe se suprapune parţial peste ciclul noapte-zi, de aceea se mai numeşte ritm circadian sau nictemeral. Este unul dintre bioritmurile fundamentale ale organismului, mai puţin important pentru activitatea somatică, dar foarte important pentru cea psihică.