Receptorii auditivi

Perfecţionarea analizatorului acustic a determinat dezvoltarea unor anexe importante: urechea externă şi cea medie, care nu au nicio relaţie cu aparatul vestibular.

Receptorii acustici se află situaţi la nivelul urechii interne.

1. Urechea externă cuprinde: pavilionul şi conductul auditiv extern. Conductul este acoperit de piele, care se continuă la nivelul pavilionului.

2. Urechea medie sau casa timpanului este o cavitate săpată în stânca temporalului, fiind tapetată de mucoasă. Mucoasa acoperă şi cele trei oscioare de la nivelul urechii medii (ciocanul, nicovala şi scăriţa).

Peretele lateral al urechii medii este reprezentat de timpan, acoperit pe părţile laterale de piele, iar pe faţa internă, de mucoasă.

Peretele medial prezintă fereastra ovală şi fereastra rotundă. La nivelul peretelui anterior se deschide trompa lui Eustachio, prin care casa timpanului comunică cu nazofaringele. Această comunicare are rolul de a egaliza presiunea pe ambele feţe ale timpanului.

Urechea medie conţine în interiorul său un lanţ articulat de oscioare care o traversează de la membrana timpanică spre fereastra ovală: ciocanul, nicovala şi scăriţa. Ciocanul şi scăriţa au fiecare câte un muşchi, muşchiul ciocanului – care diminuează vibraţiile sonore puternice – şi muşchiul scăriţei – care le amplifică pe cele slabe, reglând intensitatea undei sonore.

3. Urechea internă este formată dintr-un sistem de încăperi, numit labirint osos, săpat în stânca temporalului. În interiorul labirintului osos se află un sistem de camere membranoase, care alcătuiesc labirintul membranos. Între labirintul osos şi cel membranos se află perilimfa.

Labirintul osos este format din vestibulul osos, canalele semicirculare osoase şi melcul osos.

– Vestibulul osos este o cavitate cu şase pereţi.
– Cele trei canale semicirculare osoase se află în planuri perpendiculare unul pe celălalt. Fiecare canal semicircular se deschide la o extremitate a sa printr-o dilataţie mai largă, numită ampulă. La cealaltă extremitate, canalul anterior se uneşte cu cel posterior într-un canal comun înainte de a se deschide în vestibul. Cele trei canale semicirculare se vor deschide, aşadar, în vestibul prin cinci orificii.
– Melcul osos este situat anterior de vestibul şi prezintă o formă conică, cu un ax osos central, numit columelă, în jurul căruia melcul osos realizează 2 1/2 ture.

Pe columelă se prinde lama spirală osoasă, care este întregită de membrana bazilară a labirintului membranos. Aceste două membrane
compartimentează lumenul osos în rampa vestibulară, situată deasupra membranei vestibulare, rampa timpanică, sub membrana bazilară şi canalul cohlear (melcul membranos), între membrana bazilară, membrana vestibulară şi peretele extern al melcului osos. Rampele vestibulară şi timpanică conţin perilimfă, iar canalul cohlear, endolimfă. Spre vârful melcului, lama spirală lasă un spaţiu liber – helicotremă.

Labirintul membranos este format dintr-un sistem de camere, situate în interiorul labirintului osos, ai căror pereţi sunt formaţi din
ţesut conjunctiv fibros. Conformaţia labirintului membranos seamănă, în general, cu a celui osos, numai că vestibulul membranos este format din două cavităţi membranoase: utricula, situată în partea superioară a vestibulului, şi sacula, situată sub utriculă.

De la utriculă şi saculă pleacă câte un canal endolimfatic, care, prin unire, formează canalul endolimfatic comun, terminat printr-un fund de sac endolimfatic. În utriculă se deschid cele trei canale semicirculare membranoase, situate în interiorul celor osoase şi care, ca şi cele osoase, sunt perpendiculare unul pe celălalt. Prezintă trei extremităţi dilatate, numite extremităţi ampulare, şi numai două nedilatate (neampulare) deoarece una dintre extremităţile neampulare este comună canalelor semicirculare anterior şi posterior.

Din partea inferioară a saculei porneşte un canal care face legătura cu canalul cohlear, situat în interiorul melcului osos, pe care nu-l ocupă în întregime, ci numai parţial, în spaţiul care corespunde celor două membrane, bazilară şi vestibulară. Canalul cohlear conţine organul Corti, la nivelul căruia se descriu receptorii acustici. Organul Corti este aşezat pe membrana bazilară.

În centrul organului Corti se găseşte un spaţiu triunghiular, numit tunelul Corti. Pe laturile acestuia se află stâlpii intern şi extern, lateral de care se află celule de susţinere. Tunelul Corti este traversat de fibre dendritice ale neuronilor din ganglionul spiral Corti. Deasupra celulelor de susţinere (interne şi externe) se găsesc celulele auditive, receptorii acustici.

La polul bazal al celulelor auditive sosesc terminaţii dendritice ale neuronilor din ganglionul spiral Corti. La polul apical al celulelor auditive se găsesc cilii auditivi, care pătrund în membrana reticulată, secretată de celulele de susţinere. Deasupra cililor auditivi se află membrana tectoria Corti.