Structura scoartei cerebrale

Reprezintă etajul superior de integrare a activităţii sistemului nervos.

Suprafaţa scoarţei cerebrale variază între 1400-2800 cm2, din care mai puţin de jumătate este vizibilă lasuprafaţă, restul fiind ascunsă în şanţuri şi fisuri. Grosimea ei este între 1,5-4,5 mm.

În scoarţă se găsesc mai multe tipuri de neuroni: piramidali, granulari şi fusiformi.

Neuronii piramidali au vârfurile orientate spre straturile superficiale, de la care pleacă o dendrită bogat ramificată, care ajunge în straturile superficiale. Axonul celulelor piramidale pleacă de la baza lor şi se termină în straturile profunde sau părăsesc scoarţa, formând fibre de asociaţie, comisurale sau de proiecţie.

Neuronii granulari au o forma poligonală şi dimensiuni ce variază între 4-8μm. Prezintă numeroase dendrite care se îndreaptă în toate direcţiile. Axonul lor este scurt şi se ramifică în vecinătatea corpului neuronal. Se găsesc în toate straturile scoarţei.

Neuronii fusiformi se găsesc în straturile profunde ale scoarţei. Axonul lor părăseşte scoarţa, formând fibre de asociaţie şi comisurale. Scoarţa cerebrală cuprinde două teritorii deosebite filogenic atât structural, cât şi funcţional.

Paleocortexul (sistemul limbic) ocupă o zonă restrânsă pe faţa medială a emisferelor cerebrale. Este alcătuit numai din două straturi celulare şi este sediul proceselor psihice afectiv-emoţionale şi al actelor de comportament instinctiv.

Neocortexul, alcătuit din şase straturi celulare, reprezintă sediul proceselor psihice superioare – activitatea nervoasă superioară – ANS. Curent, prin aceasta se înţeleg procesele care stau la baza memoriei, învăţării, gândirii, creaţiei etc.