Functiile neocortexului

Functiile neocortexului se impart în: senzitive, asociative şi motorii.

1. Funcţiile senzitive se realizează prin segmentele corticale ale analizatorilor (arii senzitive primare). În urma stimulării specifice a acestor arii, este elaborată senzaţia elementară specifică. Aceste arii colaborează atât între ele, cât şi cu alte arii corticale (arii asociative, care sunt arii senzitive secundare).
2. Funcţiile asociative realizează percepţia complexă a lumii înconjurătoare şi semnificaţia diferitelor senzaţii. Ariile asociative sunt teritorii corticale speciale, unde se petrece procesul cel mai înalt de prelucrare a informaţiilor senzitive. Primesc informaţii de la mai multe structuri şi au propriile lor specializări.

Topografic, se găsesc:
→ aria asociativă parieto-occipito-temporală se află între cortexul somatosenzitiv, cortexul vizual şi cel auditiv. Este subîmpărţită în arii funcţionale: o zonă care asigură analiza coordonatelor spaţiale ale părţilor corpului şi ale obiectelor înconjurătoare şi o zonă (aria Wernicke), numită aria interpretativă generală sau a înţelegerii limbajului. Aceasta se dezvoltă în ceea ce se numeşte emisfera dominantă şi joacă cel mai important rol în procesul de gândire;
→ teritoriul prefrontal – sediul controlului cortical al funcţiilor vegetative – este conectat bidirecţional cu talamusul şi hipotalamusul. Conţine şi sediul personalităţii, având şi conexiuni funcţionale foarte strânse cu cortexul motor. Este esenţial în desfăşurarea proceselor de ideaţie, fiind considerat centrul gândirii. O zonă specială include totalitatea circuitelor neuronale răspunzătoare de formarea cuvintelor;
→ aria asociativă limbică este responsabilă de comportament, emoţii, motivaţie.

Funcţiile interpretative generale, precum şi funcţiile ariilor vorbirii şi controlului motor sunt, de obicei, mai bine dezvoltate, într-una dintre emisferele cerebrale denumită emisfera dominantă. Emisfera dominantă cooperează foarte strâns cu cealaltă prin intermediul căilor comisurale, mai ales ale corpului calos, pentru a asigura unitatea.

3. Funcţiile motorii – Emisferele cerebrale controlează întreaga activitate motorie somatică, voluntară şi involuntară. Principalele structuri implicate în acest control sunt cortexul motor şi nucleii bazali.

Cortexul motor coordonează unele comenzi voluntare, precum înclinarea corpului în faţă-spate şi rotirea acestuia, dar şi involuntare (tonus, postură, echilibru), ori iniţiate voluntar şi continuate automat (mersul). Nucleii bazali influenţează comanda voluntară corticală prin feedback strio-talamo-cortical şi exercită, în general, o acţiune inhibitoare asupra tonusului muscular, lezarea lor producând spasticitate şi akinezie.